Munții reprezintă 60% din teritoriul insulei de sud din Noua Zeelandă. Sunt practic sute, mii de trasee montane. Nu ai cum să le faci pe toate. Noi am făcut câteva în cele 21 de zile petrecute acolo, pe care le voi sorta într-o clasică LISTĂ pe baza a două criterii importante.
Care e principalul (de) motivator al omenirii? Lenea, așa că ăsta va fi principalul criteriu de departajare a traseelor pe care le-am făcut. Al doilea (mai puțin important)? Cât timp am petrecut cu gura căscată în timp ce făceam traseul respectiv.
Fiecare priveliște va fi notată de la 1 la 10 (10 fiind EXTRAORDINAR, 1 fiind ceva ce vezi ieșind din bloc). De asemenea, efortul va fi notat și el de la 1 la 10 (10 fiind cum te simți după un maraton, n-am de unde să știu, iar 1 fiind un somn bun la prânz).
Destul cu introducerea. Urmează TOP 6 priveliști, văzute cu efort minim în Noua Zeelandă.
6. Mount Doom
Da, știu, nu e din insula de sud, dar eu fac lista asta, așa că îmi permit excepții.
Probabil cel mai râvnit traseu montan din Noua Zeelandă este Tongariro Crossing, care te poartă până la buza muntelui Doom (Mount Ngauruhoe). Problema este că nu vreau să fiu așa aproape de el încât să nu-l mai văd. Pentru asta și pentru că era mai scurt, mai ușor și pentru că puteai să vezi DOI vulcani pe traseu, am ales să facem Tama Lakes Walk.
Deși pentru un om al muntelui, nu se poate numi un traseu dificil, pentru noi a fost cel mai dificil traseu de pe lista asta (v-am zis că suntem leneși). A durat 6 ore dus-întors, 8 cu tot cu pozat și filmat. Din astea 8, cam în 6 aveai priveliște neîntreruptă către vulcani. Pentru fanii Lords of the Rings în special și ai naturii în general, e un traseu de neratat în Noua Zeelandă.
Priveliște: 8 -> Nu în fiecare zi ești lângă 2 vulcani activi
Efort: 7 -> Pentru un traseu montan de zi, nu a fost așa de dificil, ținând cont că era întreținut ca-n palmă
Raport: 1.14
5. Lacul Wanaka
Printre cele, dar chiar cele mai deosebite priveliști pe care am avut șansa să le văd în viața mea. La sentimentul ăsta a contribuit și faptul că m-am trezit la 4 ca să ajung primul în vârful Rocky Mountain. Traseul nu e chiar dificil (nici ușor), dar l-am urcat eu în grabă, ca să nu ratez răsăritul.
Am pornit la 5:30, iar la 7 FIX eram în vârf, unde am simțit efectiv că universul îmi face un cadou (da, da, știu că sună patetic, dar eu așa am simțit și cu asta basta). Soarele străpungea norii și mângăia lacul cu un pieptene de raze. Nu numai asta, dar și râul Matukituki, care se vărsa în Lacul Wanaka, sculpta peisajul precum o plastilină în mâinile unui copil. -> 10 (ZECE) la compunere
Am stat în total doar 1 oră acolo în vârful muntelui, dar rămâne unul din locurile pe care, dacă închid ochii, le văd și le simt ca și cum ar fi fost ieri.
Priveliște: 10 -> Indiscutabil ZECE, un show de lumini, forme de relief și sunetul vântului prin iarbă
Efort: 6 -> Am gâfâit bine ca să prind răsăritul
Raport: 1.67
4. Ghețarul Franz Josef
Ăsta a fost obiectivul nostru numărul UNU în Noua Zeelandă: să fim duși cu elicopterul pe ghețar și să facem un hike acolo. Trecând prin experiența asta, aș da fără să clipesc banii și a 2a oară (în loc să-mi cumpăr 200 de șaorme).
Lăsând gluma la o parte, nu poți face turul ghidat decât dacă faci zborul cu elicopterul, iar turul trebuie sa îl faci musai, obligatoriu, 100% ghidat, pentru că orice ghețar e un organism "viu", se schimbă de la o zi la alta și e nevoie de ghizi profesioniști care să verifice traseele continuu în așa fel încât să fii în siguranță și să nu cazi într-o crevasă ca un sac de cartofi.
Drumeția a durat cam 2 ore, timp în care ghizii ne-au arătat diferite formațiuni bizare, de la mini peșteri de gheață la izvoare, crevase uriașe, care ieri nu fuseseră acolo și a 2a zi urmau să dispară. O experiență greu de repetat în lumea asta mare, mai ales că nicăieri nu te simți mai în siguranță, ca și servicii primite, decât în Noua Zeelandă.
Priveliște: 7 -> Poate alți oameni ar fi fost mai impresionați și ar fi dat aici o notă mai mare, eu am fost doar...presionat
Efort: 4 -> Cu elicopterul nu depui mare efort, dar pentru a face traseul trebuie să fii în permanență atent
Raport: 1.75
3. Hooker Valley
Muntele Cook e cel mai înalt din Noua Zeelandă (3724m), iar dacă vrei să-l vezi îndeaproape, atunci ai face bine să... mergi la pas 1 oră? Ce chestie... aparent atât îți trebuie și asta îți oferă Hooker Valley, o vale din care vezi TOT: Muntele Cook, Ghețarul Hooker, lacuri glaciare, poduri peste râuri învolburate. Traseul total e de 2 ore dus-întors, dar noi l-am făcut în 5. De ce să ne fi grăbit?!? Dacă ai 2 picioare funcționale (poate nici măcar), atunci poți face traseul ăsta. Pe lângă că e ușor, e și amenajat TOP.
Singurul minus - e aglomerat, ceea ce e și normal pentru ce oferă.
Priveliște: 6 -> Nu ești chiar pe ghețar, dar oriunde îți întorci gâtul, vezi munți imenși care se apleacă peste tine
Efort: 3 -> Repet, am mers la pas
Raport: 2.00
2. Mergi cu mașina
Peste tot, dar peste tot în insula de sud, ca să vezi priveliști WOW, e suficient să mergi 30 minute cu mașina din punctul A în punctul B. Sunt arhisuficiente locuri unde poți să parchezi (oricum traficul e lejer), să te dai jos din mașină și să faci ce-ai învățat deja, doar ești de zile bune în Noua Zeelandă - să te uiți la munți, la unul din zecile de lacuri sau la o combinație dintre astea. Lacurile au culori între albastru închis și turcoaz, în fiecare zi vezi o nouă culoare.
Sincer și dacă nu ai face nici un traseu montan, tot ai rămâne în minte cu o sumedenie de imagini "de carte poștală".
Priveliște: 5 -> Vezi tot, dar nu ești chiar în mijlocul acțiunii
Efort: 2 -> Puțin mai greu decât un somnic la prânz
Raport: 2.50
1. Ghețarul Fox + stelele văzute de pe Lacul Matheson
Îi voi fi veșnic recunoscător Silviei pentru că a pus întrebarea care contează: "Ce-i asta :o ?!?!?"
Să explic mai pe larg: eram în Queenstown și ne plimbam pe malul lacului. Ca în mai multe locuri din Noua Zeelandă, erau câteva standuri unde oamenii își vindeau fotografiile printate, făcute de ei. Silvia a pus ochii pe o fotografie cu reflexia perfectă a unui munte înzăpezit într-un lac. Lacul efectiv era oglindă, de aici și întrebarea intuitivă.
Am aflat astfel că lacul se numește Matheson și că se afla foarte aproape de ghețarul Franz Josef, unde urma să mergem. Astfel a venit natural și a 2a întrebare: "Tu nu poți să faci așa ceva?". Până să îi explic că e nevoie de condiții absolut perfecte (și că șansele sunt minime) ca să obții așa o poză, deja încolțise în mintea noastră planul de a face un mic ocol la Lake Matheson să ne încercăm norocul.
Ajunși la fața locului, pe înserat, în singura zi pe în care puteam sta la ghețari, descoperim că cerul era plin de nori, iar vântul adia destul de tare, încât lacul avea niște mici valuri -> oglindă zero.
Am zis că dacă tot am ajuns acolo, merită să aștept, așa că am stat de la 20:00 până la apus (care urma să vină la 20:51). Ei bine, în nici o oră cerul s-a eliberat complet de nori, iar vântul s-a oprit și el de tot, așa că am putut fi martorul celui mai frumos peisaj pe care îl văzusem până atunci (și sincer cred că așa va rămâne): eram pe un ponton în mijlocul lacului, iar stelele începeau să apară una câte una pe cer, oferind un fundal muntelui acoperit de zăpadă. Dar de fapt, când apărea o stea, apăreau 2, pentru că fiecare din ele se oglindea perfect în suprafața ca de sticlă a lacului.
Mai erau și alți fotografi acolo, dar, din fericire pentru mine, cu toții au plecat la apus. Eu am stat până dupa 23:00, ca să fiu singurul martor la trezirea întregului cer nocturn deasupra mea. Am văzut cum și-a schimbat culoarea de la albastru deschis, la albastru închis, indigo și, într-un final, la negrul nemărginit al universului.
A, da! NOTELE!
Priveliște: 11 -> Pentru mine, a răsturnat scara de valori
Efort: 4 -> Am făcut ocolul unui lac
Raport: 2.75
Bonus! -> La întoarcerea de la lac către mașină, am văzut un possum :)