Înainte de orice, hai sa vorbim puțin despre geografia Noii Zeelande. Are 2 insule principale, care pot fi descrise cam așa:
O mare parte din turiști aleg să viziteze doar insula de sud, natura și peisajele de acolo fiind unice în lume. Totuși, dacă tot eram prin zonă, ne-am gândit că ar fi păcat să nu stăm câteva (zece) zile și în insula de nord.
TOP 4 motive pentru care a meritat să facem asta!
4. Păsările
Noua Zeelandă e...diferită. Sunt aici multe, enorm de multe specii de păsări unice în lume, iar ei sunt disperați să le păstreze și să elimine pericolele artificiale asupra speciilor.
Țineți minte wallabies? În Australia sunt un simbol al țării, pe când în Noua Zeelandă sunt considerați dăunători și se vânează cam la liber. De ce? Pentru că singurele mamifere native sunt liliecii, delfinii, focile și balenele. În rest, toate celelalte (wallabies, nurci, possumi, șobolani) au fost aduse accidental - naufragii - sau intenționat din prostie și acum distrug populațiile native de păsări, care până nu demult nu aveau prădători.
Zic toate astea ca să vă imaginați ce eforturi uriașe depun locuitorii de aici pentru a proteja păsările. Au nenumărate programe de a micșora populația dăunătorilor, iar printre ele se numără un proiect în care au adus pe o insulă din nordul Aucklandului mai multe specii de păsări, unde le creează toate condițiile. În mare măsură, proiectele astea funcționează pe bază de voluntari; cam cu asta se ocupă pensionarii aici :D
Insula de care vorbeam se numește Tiritiri Matangi (în maură înseamnă "insula bătută de vânt"). Cum merge treaba aici? Cumperi bilet de feribot din Auckland dimineața, ajungi pe insulă, unde te preia un voluntar (în grupuri nu mai mari de 6 persoane) și îți face un tur al insulei, povestindu-ți despre și arătându-ți păsările de acolo. Nu știu cum sună pentru alții, dar pentru mine a fost o experiență super, un exemplu de cum merge treaba făcută de oameni cu cap într-o țară fără corupție.
Pe insulă am văzut păsările astea (fac un rezumat pentru ca erau vreo 20 de specii acolo):
- Tui -> preferata mea, are 2 laringe și cântă... cum n-am mai auzit până acum. Inisist să o ascultați.
- Kereru -> un porumbel, doar că absolut imens (cât o găină, cam de 3 ori mai mare decât porumbeii pe care îi știm) și care întotdeauna când ateriza în copaci, rupea câteva crengi
- Fantail sau Piwakawaka -> o pasăre mai mică, care tot țopăia și își ridica penele din coadă
- Kakariki -> un papagal care stătea mai mult la sol decât în copaci. Păsările astea, v-am zis, nu au prădători naturali și nu sunt deloc sperioase :D
- Kokako -> o pasăre măricică cu plastilină sub cioc; e pe bancnota de 50$
- Bellbird -> mică, verde, n-avea stare
- Pukeko -> o ciudățenie de pasăre, stătea doar la sol, puțin mai mare ca o găină. Nu e nativă aici, dar o duce bine.
3. Maurii
Maurii au ajuns în Noua Zeelandă cu barca, din insulele Pacificului, prin secolul 14 și reprezintă una din puținele situații în care populația locală s-a înțeles (destul de) bine cu imperiul britanic când au venit să colonizeze. Au și semnat un tratat în 1840 prin care s-a stabilit că maurii au aceleași drepturi ca orice cetățean britanic. Și în ziua de azi, în Noua Zeelandă sunt 3 limbi oficiale: engleza, maura și limbajul semnelor (suntem cu 2000 de ani în urma lor, ca și civilizație).
De atunci s-au schimbat multe, maurii trăiesc cu siguranță în secolul 21, dar pe de altă parte, țin mult la tradiții. Desigur, nu zice nimeni că nu pot scoate un ban frumos din asta, așa că, în zona lacului Rotorua, la 2 ore sud de Auckland, sunt vreo 3,4 triburi maure care organizează în fiecare seară evenimente culturale tradiționale.
Am mers și noi la unul din ele și pe scurt, oamenii ăștia știu să facă show. Prezentatorul serii a ținut la început un moment de introducere, dar practic a făcut stand-up comedy o oră. A vorbit cu toate națiile de acolo pe limba lor (135 de oameni, 13 naționalități). Apoi am ieșit afară, unde au dezvelit Hangi-ul (cuptor săpat în pământ). Tocmai terminaseră de gătit mâncarea lăsată acolo 7 ore. Am văzut un show într-o waka: 10 "războinici" au vâslit corabia lor tradițională în pârâu, în timp ce făceau mișcări de luptă, după care timp de mai bine de o oră am ascultat melodii maure, dansuri maure, jocuri pentru îndemânare, iar la final haka.
2. Parcul Național Tongariro
Chiar dacă insula de sud are mai mulți munți, asta nu înseamnă că în insula de nord nu sunt munți deloc, ba din contră.
Unul din cele mai mișto (nu sunt vorbe goale) parcuri naționale pe care le-am văzut în lumea asta e Tongariro.
La fel ca în absolut toate parcurile naționale din Noua Zeelandă, traseele montane sunt întreținute ca-n palmă, iar atenția pentru turiști și serviciile oferite sunt la nivel de artă. Toate astea ar fi aproape degeaba, dacă nu ai avea ce să vezi. Sunt 3 vulcani mari aici, Ruapehu, Ngauruhoe și Tongariro. Dintre ei, pe Ngauruhoe sigur l-ați mai văzut: e Mount Doom din Lords of The Rings.
Erau mai multe trasee pe care le puteam face, printre care și Tongariro Crossing, de 8 ore, probabil cel mai renumit traseu montan din Noua Zeelandă. Totuși, am ales să facem ceva o idee mai ușor, dar cu priveliști la fel bune (poate chiar mai bune): un traseu de 6 ore, care urcă printr-o pădure, iar apoi pe platou, trecând pe lângă cascade și tot timpul cu vedere la vulcani.
1. Hobbiton
Am tot încercat să nu aleg ceva artificial pe primul loc, dar alegerea nu e a mea, eu sunt doar mesagerul esteticii :)
De fapt, nu e ceva cu totul artificial, hai să vă zic povestea. Înainte să filmeze Lords of the Rings, Peter Jackson căuta în Noua Zeelandă, cu elicopterul (ce meserie...), o locație pentru a amplasa The Shire (satul hobbiților). Și tot zburând el, a văzut la un moment niște dealuri de un verde crud, presărate cu oi la păscut, care păreau ca niște valuri, se contopeau unul cu altul și parcă nu se mai terminau. După descrierea asta, poate vă veți gândi că și noi avem așa ceva în România. Într-adevăr, avem locuri care se apropie ca și frumusețe, doar că nu știm să le punem în valoare.
Revenind la poveste: văzându-le din elicopter, și-a dat seama imediat că ăla e locul perfect pentru The Shire. Așa că a pus lumea la treabă, au construit fațadele, au filmat Lords of The Rings și le-au deschis spre vizitare de către turiști. Absolut toate detaliile, de la hainele puse la uscat, până la legumele din curtea fiecărui hobbit sau obiectele lor personale, sunt curățate și menținute constant, iar la hanul Green Dragon poți să bei 4 tipuri de beri speciale, făcute doar la Hobbiton.
Cred că Hobbiton e locul de care m-am temut cel mai mult că va fi prea turistic și prea aglomerat, dar, din nou, organizarea foarte bună ne-a permis să ne relaxăm și să savurăm fiecare moment de acolo.
Locul 1 din insula de nord pentru noi, Hobbiton îmbină perfect carcacteristicile principale ale Noii Zeelande, natura "ca de film" și buna organizare, hărnicia localnicilor.
